de Ovidiu Hurduzeu
In 2004 in mass media romaneasca a avut loc o “mineriada” pusa la cale de trusturile Ringier si Vaz. Majoritatea comentatorilor au explicat maniera scandaloasa in care au actionat noii proprietarii ai “Evenimentului Zilei” si “Romaniei libere” prin prisma “pedeserizarii” presei romanesti si a goanei dupa profit. La acea vreme mi-am exprimat un punct de vedere opus. In opinia mea, batalia pentru cele doua cotidiene avusese loc in contextul transformarii locuitorilor din Estul Europei in consumatori manipulabili si cetateni docili ai Uniunii Europeene. In patru ani, sub patronajul grupului Ringier, “Evenimentul Zilei” va reusi trista performanta de a deveni un cvasitabloid inhamat la caruta senzationalismului, “corectitudinii politice” si a nihilismului manelizat. Preluarea sa recenta de catre un mogul local nu pare sa-i fi schimbat directia ideologica. Data fiind calitatea de oficios al neocominternismului cu fata neoliberala – unul dintre editorialistii ziarului este chiar Vladimir Tismaneanu – nu-i de mirare ca “Evenimentul Zilei “a lansat o campanie anti-ortodoxa in Postul Mare.
De data asta atacul la ortodoxie a recurs la o argumentatie “precautionista”. Un articol publicat recent a aruncat o fumigena in mijlocul credinciosilor ortodocsi: impartasirea cu aceeasi lingurita prezinta un infiorator factor de risc pentru sanatatea publica. Ori renuntam la lingurita de argint si o adoptam pe cea de plastic, de unica folosinta, ori riscam sa ne captusim cu toate bolile de pe lume. Incercarea de a impune in Romania o ortodoxie cu risc zero este de-a dreptul totalitara. Se incadreaza in logica ingineriilor sociale practicate de “elite” in ultimii douazeci de ani. Scopul urmarit: transformarea ortodoxiei noastre intr-un “habitat” religios locuit de credinciosi politic corecti.
Neoliberalii, neoconservatorii si socialistii de azi rareori recurg la violenta fatisa. Ei distrug germenii si virusii periculosi pentru ideologiile lor prin “pasteurizare” si “omogenizare”. De douazeci de ani “elitele” tot incearca sa pasteurizeze ortodoxia, sa-i reduca realitatea vie la o masa standardizata, cu reactii previzibile. Produs igenizat, ortodoxia ar urma sa devina o spiritualitate panteist gnostica, un crestinism de platou, o religie pietista iubitoare de Umanitate si Drepturile Omului. O marfa de vanzare pe piata religioasa a “veacului acesta”. O astfel de religie ar servi “necesitatilor spirituale” ale sclavului fericit, fantosa maleabila care trebuie integrata “fara durere” in sistemul global. Ortodoxia-habitat aseptizat s-ar confunda cu o simpla tehnica de adaptare la mediu in genul psihoterapiilor si politicilor consolationiste ale “grijii fata de om”, multiculturalismului si diverselor specii de “umanitarism”.
Ar fi naiv sa credem ca “elitelelor” noastre globalizate le pasa de “igiena” Sfintei Impartasanii. Pasteurizarea ei nu-si propune sa distruga germenii bolilor ci sa lichideze virusul libertatii precum si bazele ontologice ale comuniunii personale intruchipate de Biserica lui Hristos. Inlocuirea linguritei de argint prin una de plastic trivializeaza relatia noastra cu Dumnezeu si cu aproapele nostru. Dintr-un frate si o sora intru Hristos, aproapele devine un strain purtator de agenti patogeni. Relatia iubitoare este inlocuita de o relatie toxica, bazata pe repulsie si suspiciune. Curatenia duhovniceasca nu mai depinde de fapte, credinta, si lucrarea Duhului Sfant, ci de curatenia mucoasei bucale.
Nu exista nici o indoiala ca articolul din Evenimentul Zilei i-a incurajat pe unii cititori “crestini” sa reactioneze ca porcii, sa calce margaritarele divine, nesocotind indemnul lui Hristos (“Sa nu aruncati margaritarele voastre inaintea porcilor ca nu cumva sa le incalce in picioare” – Matei 7,6) Grohaitul, ce razbate din multe comentarii, ar trebui sa ne ingrijoreze: “Lipsa de igiena este tipica poporului roman. Eu o religie mai murdara ca asta nu am vazut nicaieri. Popor murdar cu obiceiuri murdare”/”Impartasania este un obicei medieval, de prostit lumea. E inca o mizerie ortodoxa pe care trebuie s-o rabdam. Bine ca va disparea odata cu BOR-ul, dupa ce se va instaura ecumenismul pe deplin”/”Se numeste ortodoxie, e o boala mintala si din cate vad, e incurabila. O sa iasa tara asta din mocirla Evului Mediu cand va scapa de molima ortodoxa”/ “O biserica incremenita in proiect! Cand a fost biserica ortodoxa receptiva la nou? Uitati-va la ce se construieste: aceleasi biserici ca in Evul Mediu…Sa nu se creada ca noi o uram, este credinta stramosilor nostri, dar ar trebui facut ceva sa fie mai atragatoare si sa nu ne mai uitam cu invidie la cat de organizati si deschisi la nou sunt alte confesiuni crestine”/ “Un lucru e sigur: nu ai cum sa-i educi! Si eu sunt botezat ortodox dar as fi vrut sa nu fiu…la catolici e mult mai curat si mai organizat, mai civilizat”/ “Campioni la asemenea matanii sunt , de departe ortodocsii. Ar putea lua macar cateva exemple din obiceiurile celor pe care pana in ’89 i-au prigonit: catolici, protestanti, baptisti, reformisti, …care stiu sa se adapteze din mers epocii in care traim”.
Adaptarea din mers la epoca in care traim – iata adevarata miza a inlocuirii linguritei de argint cu cea de plastic, de unica folosinta. Adaptarea ortodoxiei la “dezantrupare”, decontextualizare, relativizare morala, uniformizare. Adaptarea crestinului la Brave New World. In gradina zoologica a globalizarii, leul nu mai este inchis in cusca. Este mentinut in chip de animal viu-impaiat intr-o savana artificiala.
Prin Sfanta Impartasanie, cand trupul lui Hristos se da pentru noi, cand Trupul-Eveniment se desfasoara in propria noastra carne, cand Trupul Sau devine “mesaj” pentru noi si sangele-i Legea, in acel moment suprem al Sfintei Impartasanii, prin lucrarea Duhului Sfant, ne smulgem din acel “ungrund” de uitare si redevenim oameni innoiti, noi insine evenimente. “Nu va potriviti chipului veacului acestuia, ci sa va prefaceti prin innoirea mintii voastre”, ii indeamna Apostolul Pavel pe primii crestini. Nu putem sa ne innoim in Hristos si in acelasi timp sa ne potrivim “chipului veacului acestuia” – in “chipul veacului” Apostolul Pavel vedea lumea cea veche , corupta, supusa stagnarii si normelor status quo-ului. Daca ne-am potrivi “chipului veacului”, relatia evenimentiala ar deveni simpla adaptare la sistem.
Dusman de moarte al globalismului, evenimentul actioneaza asupra realitatii ca excedent, debordare, desincronizare, iesire din matca. Transformare calitativa. Nu poate fi repetat, clasificat, reprezentat (“inghetat” intr-o imagine) fiind in acelasi timp “in ton cu lumea” si “in afara ei”.
Ordinea aseptica visata de “elitele” capitularde din Romania sanctioneaza prompt tot ce are potentialul de a se transforma in energie evenimentiala. Propagandistii Vajnicei Lumi Noi promoveaza in mod deliberat o naratiune a fricii, cultiva printre crestini principiul terapeutic-precautionist si constiinta vulnerabilitatii. Crestinul trebuie sa uite ca rolul sau este sa devina , prin lucrarea Sfantului Duh, “lumina lumii”, “o cetate asezata pe un munte” (Matei 5, 13-14) – o persoana eveniment, intrupata in istorie dar orientata eschatologic. Vajnica Lume Noua urmareste sa extirpe Evenimentul din trupul crestinismului ca omul sa ramana o fiinta slabanogita, pasiva, incapabila de iubire si sacrificiu.
Elitele stiu prea bine ca Intruparea Logosului, ca “lumina a lumii” poate sa ofere directie si in sfera politica si sociala. Sunt ingrozite ca, odata si odata, Evenimentul le va reda adevaratilor crestini curajul si “o speranta care nu este o simpla iluzie” (Ellul).
