ALERTĂ NOUTĂȚI!

Renaşterea unei biserici într-un sat muribund, în imagini

Renaşterea unei biserici într-un sat muribund, în imagini

de Alexandru Ciolan

Am fost plecat, sâmbătă 17 şi duminică 18 august 2013, spre inima României profunde, în Oltenia doljeană, la Valea Muierii, localitate care nu mai figurează pe hărţi, pentru că nu mai este nici măcar un cătun, ci o fantomatică fostă glorie. Un sat aflat la prea mulţi kilometri neasfaltaţi de şosea ca să mai intereseze vreun suflet de român. Are pământ de să-l ungi pe pâine, are apă necontaminată la fântâni, are curent electric, are case părăsite şi vreo două duzini de locuitori, în covârşitoarea lor majoritate bătrâni neputincioşi.
Cu câţiva ani în urmă, Valea Muierii de Sus făcea deliciul presei centrale şi locale datorită bisericii devenite cuib de ciori şi de şerpi. Preotul itinerant refuza să mai vină să slujească acolo. Peste crucea grea a nepăsării vremurilor şi a neputinţei locuitorilor, bunul Dumnezeu S-a milostivit însă a lucra pentru ca locaşul de rugăciune din satul aflat pe moarte să renască. Fără fonduri europene (folosite de primărie pentru a trage un drum inutil, paralel cu şoseaua, printre tarlale…), fără alocări bugetare, fără implicarea (altfel decât declarativă) a autorităţilor locale, doar prin contribuţiile nevolnicilor locuitori (“banii văduvei”) şi ale fiilor satului răspândiţi prin toată ţara, biserica din Valea Muierii de Sus a fost, într-un timp uimitor de scurt, restaurată şi repictată. Pe 18 august 2013 ea a fost resfinţită.

Pentru început, câteva imagini grăitoare despre frumuseţea dumnezeiască şi despre tristeţea omenească a locurilor:

Apoi, despre jalea tăcută a caselor părăsite:

Casa Domnului aşa cum se arată, înainte de a începe, din vârful dealului, coborâşul-urcuş spre ea:

Special pentru John Chrysostom Medaille, texanul iubitor al ortodoxiei şi al României, Sf. Ioan Gură de Aur, veghind asupra altarului bisericii:

Şi tot pentru John, o parte din lista umililor contributori la restaurare (ultimul, pe dreapta, este numele său):

Pisania din pridvor şi pisania restaurării, din interior:

Resfinţirea:

Şi sfânta liturghie, în aer liber, ca să se poată bucura de ea toţi credincioşii prezenţi:

O parte dintre credincioşi, aşteptând să le fie sfinţite bucatele (tanti Ghiorghiţa, gazda noastră, a privegheat toată noaptea, în curte, ceaunul cu sarmale puse la fiert…):

Iar la sfârşit, băgându-se în seamă şi plictisind lumea, o primăriţă şi un deputat:

Poate muri, oare, o localitate din România profundă care a avut puterea să-şi refacă biserica…?

10 Responses

  1. Vasi

    Sunt ca Eugenia. Si eu vreau sa ma mut la tara, dar nu am curajul sa plec singura. Daca aveam barbat nici nu mai stateam pe ganduri. Dau oricand orasul pe un satuc, unde sa fiu fericita. Sper ca Dumnezeu sa imi auda rugaciunile si sa reusesc. Imi doresc tare mult.

  2. Târnosirea (sfinţirea) unei biserici se face de către episcopul locului sau un delegat al acestuia. Episcopul locului este ÎPS Irineu, care a delegat pentru resfinţirea bisericii de la Valea Muierii de Sus un protopop (îl vedeţi în poze).

  3. Localitatea este aproape de graniţa dintre Dolj şi Gorj. Din Craiova, drumul 68. În Melineşti, pe mâna stângă venind dinspre Craiova, înainte de şcoală se face drumul spre Valea Muierii. Valea Muierii de Jos apare pe hartă, dar Valea Muierii de Sus nu apare. Pentru hartă detaliată vezi http://distanta.ro/valea-muierii-de-jos

  4. Este vorba despre VALEA MUIERII DE SUS, judetul Dolj. Satul are apa, livezi de pomi fructiferi (fructe pe care nu are cine sa le culeaga), curent electric, TV prin satelit, telefonie mobila. Marea lui problema: nu are drum asfaltat (5 kilometri), doar pietruit.

  5. Emotionant! Bine ca au fost numai doi derbedei, deputatul si primarita… Daca aflau Base, Eba Udrea, Boc, Blaga, Dragnea, Iliescu, Berceanu, Videanu, Vanghelie, Boagiu, Macovei, Olguta Vasilescu etc., precis veneau sa spurce locul.

  6. unde este localitatea asta? in ce judet?
    pe mine ma atrage 🙂
    tot vreau sa ma mut la tara 🙂

Leave a Reply

Your email address will not be published.

Arhivă articole