ALERTĂ NOUTĂȚI!

Călin Georgescu și omul ontologic

Călin Georgescu și omul ontologic
,,Cred că CV-ul meu îl voi reface cu o singură propoziție: Călin Georgescu, sunt un om liber și suveran. Atât.”

În ultimul timp există pe internet atât de multă informație furnizată de mass media alternativă încât cititorul se găsește în imposibilitatea de a discerne evenimentul greu, încărcat cu consecințe grave, de falsele breaking news-uri, știrile de scandal și analiza unor subiecte marginale. Când sunt atât de multe cioburi în jurul tău, este foarte greu să mai ai în fața ochilor vasul, așa cum a fost înainte să se spargă. Migăloasa operațiune de reconstrucție a întregului ar trebui să revină intelectualilor, ziariștilor, influencerilor, puzderiei de comentatori ,,cu pretenții” care bat toba mereu că trezesc masele și le feresc de manipulările propagandei oficiale. Din păcate, principalul obiectiv al acestor ,,iluminați” nu este să-i lumineze la rândul lor pe cei în căutare de adevăr, ci să facă ratinguri, să aibă cât mai mulți prieteni pe rețelele de socializare, să fie șefi în propria lor bulă informațională. Un fenomen este luat în discuție doar dacă se pliază pe orizontul de așteptări al membrilor bulei. Informațiile transmise nu urmăresc decât parțial adevărul. Mult mai important este spectacolul oferit de perspicacitatea analitică a administratorului bisericuței digitale. Prestigiul de analist sau influencer derivă din capacitatea de a-ți pune opiniile în conformitate cu cele ale majorității ,,urmăritorilor” și ,,prietenilor”. Nu se caută înnoirea minții, stimularea gândirii critice, ci perpetuarea NORMEI si a CANONULUI.

Nu-i de mirare că influencerii noștri nu au luat în discuție  interviul pe care Călin Georgescu l-a  acordat lui Mădălin Ionescu. Interviul sparge toate canoanele. Nu-l voi analiza, voi oferi doar contextul necesar unei înțelegeri aprofundate. (Partea 1 a interviului aici, Partea 2 aici)

Nu numai în acest interviu, ci prin toată activitatea sa din ultimii ani, Călin Georgescu a spart mai toate canoanele. Primul canon este cel al mediocrității. Într-o lume dominată de marionete politice de cea mai slabă calitate, Georgescu vine cu viziunea, prestația și prestanța unui om de stat.

Un alt mare canon pe care-l încalcă este ,,corectitudinea politică”. Să luăm, de exemplu, atitudinea sa naționalistă. Dacă te-ai lua după CV-ul său impresionant, după pozițiile prestigioase pe care le-a avut în instituțiile internaționale, ONU și Clubul de la Roma, ai crede că Georgescu este un birocrat globalist. Interviurile și proiectul său de țară, ,,Apă, Hrană, Energie” ne oferă imaginea, diametral opusă, a naționalistului mistic. Călin Georgescu smulge etichetările mincinoase și demonstrează că naționalismul mistic, ca atitudine spirituală si viziune asupra lumii, departe de a fi un arhaism periculos, este ,,noul naționalism adaptat provocărilor secolului XXI”. Zidit pe dragoste și nu pe ură, nu este etnicist sau rasist, dar nici nu este diluat în zeama ,,naționalismului civic” sau al celui pur ,,economic”. Un naționalism ferm insuflat de CREDINȚA ÎN VIAȚĂ și LIBERTATE a marilor noștri înaintași jertfelnici, de la daci până la martirii creștini din temnițele comuniste. Când vorbim de creștinism ca religie a vieții, trebuie să facem însă o precizare importantă. La Georgescu, nu este vorba de ,,vitalismul” specific unor ideologii interbelice. Nici nu este vorba de o alunecare new age-istă chiar dacă Călin Georgescu vorbește adesea în interviurile sale de ,,vibrații” și ,,energii”, de căutarea sinelui interior. Sigur pe el, Călin Georgescu nu-și alege cuvintele ca să facă spectacol sau să pară ,,politic corect”. Nu se teme că ar putea fi ,,interpretat greșit”. Călin Georgescu urmează neabătut o singură cale și un singur obiectiv: ,,suveranitatea noastră ca indivizi și a întregii țări”. Doar adânc în ei însuși – consideră Călin Georgescu – va regăsi românul adevărata realitate, ,,ceea ce-i tot una cu imaginea dumnezeiască” (Dumitru Stăniloae, Ortodoxie și românism). Aceasta implică mărturisirea Adevărului însoțită de ,,respingerea fariseismului, a habotniciei și a oricărei utilizări a Bisericii în promovarea unei agende politicianiste”.

Preotul Dumitru Georgescu, bunicul lui Călin Georgescu

În ciuda evidențelor, mulți nu vor fi convinși că Georgescu iese din tipicul politicianului român care bate toba credinței și naționalismului pentru uz intern dar, odată ajuns la Bruxelles sau Washington, se închină la zeii globalismului. Adevărul este că incoerențele politicienior nu se regăsesc la Călin Georgescu, care rămâne mereu consecvent cu el însuși. Discursul său naționalist și activitatea desfășurată timp de decenii în instituțiile considerate astăzi globaliste nu se bat cap la cap. Ca să înțelegem această ,,anomalie” trebuie să înțelegem diferența profundă dintre globalism și globalizare.

Globalizarea, un rezultat al revoluției informaționale mondiale, are un efect benefic asupra omenirii. Modernizează viața economică și politică prin răspândirea largă a mijloacelor de producție și de comunicare la nivel planetar. Pe plan politic globalizarea contribuie la consolidarea unui model democratic, multipolar de rezolvare a relațiilor dintre state. O definiție mai corectă a globalizării ar fi inter-naționalizarea întrucât unitatea de bază a ordinii mondiale rămâne statul național. În modelul multipolar inter-naționalist, multiplicarea și diversificarea relațiilor dintre națiuni și persoane devin din ce în ce mai importante și necesare fără ca statul național să-și piardă reprezentativitatea. Instituțiile create la Bretton Woods, după cel de-al doilea război mondial, Fondul Monetar Internațional și Banca Mondială aveau la bază modelul federal al internaționalizării (descrise mai sus), nicidecum modelul unei lumi globale integrate. Marea problemă a celor două instituții și a altor organizații internaționale, ONU de pildă, nu este carta lor originară, ci tendința ulterioară de a-și abandona principiile fondatoare și de a înlocui internaționalismul cu globalismul.

,,Mi-am dat demisia din Clubul de la Roma exact de ziua mea, 26 martie. In primul rând a fost un act de curățenie din viața mea, apoi nu doresc să mă ,,iudesc’’ și în al treilea rând mi-a fost întodeauna scârbă de corectitudinea politică.”

De la bun început (vezi cazul Uniunii Europene) a existat pericolul ca procesele de globalizare/internaționalizare să fie monopolizate, deturnate sau de-a dreptul cumpărate de forțele globalismului: elitele transnaționale, ,,acei care controlează mișcările mondiale de capital și informații, guvernează fundațiile filantropice și instituțiile de învățământ superior, au controlul asupra producției culturale și astfel stabilesc termenii dezbaterilor publice” (Christopher Lasch, The Revolt of the Elites). Departe de a fi animați de rivalități devastatoare, globaliștii sunt legați de-o încrengătură de interese comune care sfidează tradiționalele dihotomii Stânga/Dreapta, Comunism/Capitalism, Liberalism/Conservatorism. Adepți ai planning-ului, forțează unificarea omenirii sub umbrela unei autorități mondiale. Decizii care privesc soarta întregii planete, le iau de multe ori în cel mai mare secret în urma unor contacte personale (de pildă, discuțiile de la întâlnirile anuale ale influentului grup Bilderberg se desfășoară în spatele ușilor închise). Sfidând legislația democratică și eludând structurile de control ale statului suveran, elitele globaliste acționează prin subversiune și infiltare. Este un comportament ce nu are nimic de-a face cu democrația dar seamănă foarte mult cu stilul serviciilor secrete și al cartelurilor de crimă organizată. Nu-i de mirare că Familia globaliștilor este cunoscută sub tot felul de denumiri ezoterice, Oculta, Cabala, Statul Profund.

Călin Georgescu este un anti-globalist convins care înțelege însă că România nu se poate opune fățiș unor puteri formidabile susținute de angrenajul mondializat al băncilor centrale, piețelor de capital și al corporatismului tehnocratic. Dar mai înțelege că nici Oculta nu poate subjuga România într-o lume multipolară în care unitatea de bază a ordinii mondiale rămâne statul național. În actuala ordine internațională, instituțiile globale nu pot (încă) și nu au dreptul să impună statelor naționale o autoritate centrală. Si nici viziunea lor distopică asupra legii internaționale. ONU are obligația să servească statele-națiuni și nu vice-versa! Bill Gates nu se reprezintă decât pe sine însuși, nu poate discuta în numele popoarelor lumii. Plutocrația globală nu are mandat să vorbească în numele omenirii, lucru pe care-l știe foarte bine. Iată de ce se teme de Marea trezire a ,,sclavilor fericiți”.

Soluția pentru România este NEGOCIEREA de pe o poziție de demnitate și cu urmărirea constantă a interesului național. Dar nu putem negocia nimic, susține Călin Georgescu, atât timp cât ,,statul român este condus prin șantaj intern și extern”. Cu alte cuvinte, este condus de politicieni corupți și trădători care nu reprezintă pe nimeni.

Călin Georgescu face mereu apel la pacea socială și unitatea națională. Nici un guvern național nu poate să negocieze cu succes dacă nu are spatele asigurat de poporul unit. ,,We the People” oferă reprezentativitate statului. De 30 de ani statul român se află într-o criză de reprezentativitate: poporul nu se recunoaște în oligarhia economico-ideologică. Românii nu vor să se unească sub faldurile unui steag fals.

Din păcate, bunele intenții și avântul patriotic nu sunt suficiente pentru asigurarea unității naționale. Dezbinarea noastră are cauze profunde și este favorizată de ordinea economică neoliberală, impusă de UE. În România, neoliberalismul a generat corupție și sărăcie, a distrus coeziunea socială, a intensificat predispozițiile egoiste și speculative ale agenților economici privați și i-a dat statului puteri cvasi dictatoriale asupra cetățenilor. Doar un model economic si spiritual de solidaritate socială si un guvern hotărât să-l pună în practică ar remedia situația. 

Soluția lui Călin Georgescu este pe cât de radicală, pe atât de realistă: o economie smerită, bazată pe ,,vecinătate”, capabilă să asigure prosperitatea țării și să elimine cancerul oligarhiei. O economie care să asigure nevoile reale ale cetățeanului de rând, bazată pe sustenabilitate și răspândirea cât mai largă a micii proprietăți productive.

,,Agricultura tradițională există în cadrul unei economii smerite, care ține cont de limite.O agricultură care înțelege că noi toți existăm în cadrul altei economii, cea a lui Dumnezeu de la care toate ne vin.”(Călin Georgescu, Cumpăna României)

Să nu uităm că oligarhia, care ne dezbină, are și o componentă spiritual-ideologică. Ea impune gândirea unică prin distrugerea reprezentativității limbajului. Nu ne mai înțelegem între noi întrucât cuvintele noastre nu mai exprimă direct Adevărul. Ce înseamnă ,,corectitudinea politică” altceva decât un limbaj golit de conținuturi esențiale, prostituat, un limbaj al fricii, prejudecăților și iluziilor ideologice? În viața de zi cu zi, mica proprietate, fiind smerită, resuveranizează nu numai individul, ci și limbajul. Limbajul, ca și omul, revine mai aproape de veritabila sursă a vieții: Hristos, Cel care a luat chip de om pentru a face din acest chip un împărat. ,,Un împărat care biruie prin blândețe, prin jertfă, prin iubire” (Dumitru Stăniloae).  Când nu vom mai grăi în limba sclavilor, ci în limba păcii și a iubirii, abia atunci vom reface unitatea dăinuitoare a neamului.

Călin Georgescu înțelege că omenirea nu se poate salva dacă nu readuce dimensiunea ontologică în discursul politic și economic contemporan. Trăinicia suveranității unei persoane și a unui neam este dată de ancora sa transcendentă. Omul este o ființă unitară, ,,nu poți lucra pentru neam cu trupul iar cu sufletul să zbori pe alte meleaguri”. Astăzi, în politică, legătura cu Dumnezeu se reduce la câteva principii ,,conservatoare” privitoare la familie și moralitate. Iar modelul economic actual este pur și simplu gangsteresc. Prin naționalismul mistic, Călin Georgescu dorește să reintroducă în sfera socio-economică OMUL ONTOLOGIC. Este marea restaurare pe care Georgescu, odată ajuns prim-ministru, ar înfăptui-o în România, iar prin ,,contaminare” în întreaga lume. În istoria recentă a Occidentului un singur politician, Vaclav Havel, și-a dorit ca sursa politicului (democrației) să fie relația omului cu ceea ce-l transcende.

Fostul presedinte al Republicii Cehe, Vraclav Havel: ,,Omul modern a pierdut ancora sa transcendentă, și  odată cu ea sursa responsabilității sale și a respectului de sine”

Dictatura tehno-sanitară a demonstrat că democrația, nu numai că nu are o ancoră divină, dar s-a sabordat la primul steag fals.

De ce avem nevoie ACUM, mai mult ca oricând, de omul ontologic? Vremurile au luat-o razna. Psihopați, cu o putere financiară imensă, care se cred stăpânii lumii, vor distrugerea omului, ființa creată după chipul și înfățișarea lui Dumnezeu. Cei care au încercat să li se opună în numele democrației au fost reduși la tăcere. Omenirea a îngenucheat în fața Satanei.

Nu mai avem timp, ne avertizează Călin Georgescu. Dacă vrem să salvăm România, să grăbim venirea omului ontologic! În politică, în economie, în toate domeniile. Să ne îmbrăcăm cu toată armătura lui Dumnezeu și să începem ACUM lupta împotriva domniilor, stăpâniilor, împotriva stăpânitorilor întunericului acestui veac. Cu Duhul lui Hristos în noi, biruim.

One Response

Leave a Reply

Your email address will not be published.

Arhivă articole