ALERTĂ NOUTĂȚI!

Misterele cuvintelor. Arte marţiale (IV). Judo sau calea supleţii

Misterele cuvintelor. Arte marţiale (IV). Judo sau calea supleţii

de Alexandru Ciolan

Judo este un produs tipic al epocii Meiji.
Întinsă între 1868 şi 1912, perioada de „guvernare luminată“ (mei = lumină, ji = guvernare) a scos Japonia din izolarea la care ea însăşi se supusese timp de două secole pentru a nu mai plăti tribut Chinei, a controla strict comerţul exterior al ţării şi a o feri de lăcomia europenilor care începuseră să-i dea târcoale, văzând în ea o posibilă colonie. La mijlocul secolului al XIX-lea, însă, capitalismul şi-a pierdut răbdarea şi a impus, sub ameninţarea tunurilor de la bordul unor nave de război americane, deschiderea spre comerţul internaţional. Şogunul a semnat tratate de pace şi amiciţie cu Statele Unite, Marea Britanie şi Rusia, a trimis misiuni în Occident pentru a studia civilizaţia de acolo şi a început să deschidă ambasade în Europa. Conectată la exterior, Japonia trebuia să se modernizeze rapid şi în interior, renunţând la relaţiile, instituţiile şi valorile tradiţionale („feudale“). Iar aceasta s-a întâmplat în Epoca Meiji.
Părintele judo, Jigoro Kano (1860-1938) este el însuşi o figură emblematică pentru epoca Meiji, în care a crescut, s-a format şi a creat – o perioadă de febrile căutări, de sfâşieri între copleşitoarea greutate a trecutului şi atracţia exercitată de sirenele viitorului de tip occidental. Dacă s-ar fi născut ceva mai devreme poate că Jigoro ar fi fost, ca şi tatăl său, producător de sake, băutura spirtoasă din orez, iar dacă s-ar fi născut mai târziu poate că ar fi devenit ofiţer sau inginer. În perioada în care s-a format el, începuse deschiderea şi prioritară era creşterea de specialişti în limbile şi culturile occidentale. În primii ani de şcoală (particulară!), Jigoro a studiat confucianismul şi… engleza. La vârsta de 14 ani, se perfecţiona deja în engleză şi germană într-o şcoală ţinută de europeni în noua capitală, Tokyo (fostul Edo). Jigoro era pe atunci un pricăjit de 41 de kilograme şi un metru şi jumătate înălţime, bătaia de joc a colegilor.
Pentru a citi articolul integral în Ziarul de duminică“ click AICI.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Arhivă articole