ALERTĂ NOUTĂȚI!

MISTERELE CUVINTELOR. Economie – iconomie

MISTERELE CUVINTELOR. Economie – iconomie

de Alexandru Ciolan

Economie şi iconomie, cuvinte folosite în limbaje diferite, au acelaşi etimon: elenul oikonomia, din familia lui oikos „casă“ (care ni l-a dat şi pe eco– din ecologie). Oikonomia desemna „administrarea casei, conducerea gospodăriei“ şi, prin extensie, „conducere, guvernare“ şi „rânduială, ordine“. Trecut în latină (oeconomia „organizare, dispunere a elementelor unui discurs, ale unei scrieri etc.“), cuvântul a fost împrumutat de acolo, pe cale cultă, de franceză (économie), de unde l-am luat şi noi, atât cu sensurile mai vechi din limba lui Voltaire („ştiinţă a fenomenelor economice“, de unde economia politică; „curent de gândire economică“, de unde economia clasică, marxistă etc.; „chibzuială, cumpătare“, de unde simţ al economiei; „bani puşi deoparte“, de unde casă de economii; „organizare, dispunere“, de unde economia unei legi), cât şi cu sensul născut la începutul secolului trecut, de „totalitatea activităţilor de producţie, distribuţie şi consum într-o colectivitate“, de unde economia naţională şi, în ultima vreme, economia globală.
Dacă economie a ajuns în română prin intermediul latinei şi al francezei, iconomie, termen religios propriu creştinismului răsăritean, este un împrumut direct din greacă şi reprezintă dezvoltarea sensului primar din elină, acela de „administrare, conducere“. În ortodoxie se vorbeşte pe de o parte despre iconomia dumnezeiască/divină şi pe de altă parte de iconomia Bisericii.
Pentru a citi articolul integral în „Ziarul de duminică“ click AICI.

Leave a Reply

Your email address will not be published.

Arhivă articole