ALERTĂ NOUTĂȚI!

MISTERELE CUVINTELOR. Miciurin cel roşu şi Borlaug cel verde

MISTERELE CUVINTELOR. Miciurin cel roşu şi Borlaug cel verde

de Alexandru Ciolan

Rusul Ivan Vladimirovici Miciurin (1855-1935) a fost lucrător feroviar sub regimul ţarist şi membru de onoare al Academiei de Ştiinţe a Uniunii Sovietice sub regimul bolşevic. A rămas în istorie ca mare încrucişător de peri cu plopi şi de răchite cu micşunele. A lăsat în urmă câteva vorbe de duh precum: “Ştiinţa poate fi într-adevăr reorganizată numai pe baza doctrinei lui Marx, Engels, Lenin şi Stalin” sau “Nu putem aştepta binefacerile naturii, trebuie să i le smulgem”. A fost decorat cu Ordinul Lenin iar oraşul în care a văzut lumina zilei îi poartă numele (Miciurinsk).

Americanul Norman Borlaug (1914-2009) a încrucişat soiuri de grâu şi porumb şi a lăsat lumii câţiva hibrizi care au dublat sau chiar triplat producţiile la hectar şi, zice-se, au salvat de la moarte prin inaniţie un miliard de indieni şi pakistanezi, dar au distrus diversitatea biologică. A fost încununat cu Premiul Nobel pentru Pace în 1970 pentru că oferise lumii “o alternativă pentru pace şi pentru viaţă – revoluţia verde”. Nu ştim ca numele lui să fie purtat de vreun orăşel sau de vreo ulicioară.

“Revoluţia verde” despre care se vorbea în motivaţia acordării Nobelului este prima (cronologic) dintre cele trei realităţi distincte desemnate de sintagmă. Aplicată pentru prima oară în Mexic, graţie finanţării cercetărilor de către fundaţia americană Rockefeller, politica voluntaristă de transformare a agriculturii într-o activitate de tip industrial (folosind seminţe selecţionate, mecanizarea, chimizarea, irigarea, iradierea) promitea cerul şi, mai ales, pământul.

Pentru articolul integral din „Ziarul de duminică“ click AICI.

Leave a Reply

Your email address will not be published.

Arhivă articole