ALERTĂ NOUTĂȚI!

MISTERELE CUVINTELOR. Monitori şi monitoare (I)

MISTERELE CUVINTELOR. Monitori şi monitoare (I)

de Alexandru Ciolan

Monitor, cuvânt latin împrumutat de toate limbile de cultură (în română este explicat prin franceză şi prin latină) şi-a îmbogăţit în ultima vreme, sub influenţa englezei americane, sensurile şi familia lexicală. Lat. monitor „sfătuitor; cel care avertizează, care previne“, format din monitum, participiul trecut al lui monere „a avertiza“, stă la baza cultismelor din franceză (moniteur), spaniolă, portugheză (monitor), italiană (monitore) şi din engleză.
Înainte de a trece în revistă evoluţia recentă a monitorului în română, să ne întoarcem spre începuturile lui, care nu sunt lipsite de interes şi de un farmec desuet.
În Roma antică, monitorul avea mai multe funcţii: de asistent care îl însoţea în for pe un orator spre a-i aminti documentele şi faptele la care trebuia să facă referire în timpul peroraţiei; de sufleur pentru actori; de însoţitor al stăpânului pe străzile Romei pentru a-i aminti numele persoanelor cu care se întâlnea; de supraveghetor al tinerilor care se antrenau pe Câmpul lui Marte; de supraveghetor al ceremoniilor sacre etc.

Pentru a citi restul articolului în „Ziarul de duminică“ click AICI.

Leave a Reply

Your email address will not be published.

Arhivă articole