ALERTĂ NOUTĂȚI!

TVR pupă poalele lui Boc, Udrea, şi Flutur

TVR pupă poalele lui Boc, Udrea, şi Flutur

de Nicolae Dărămuş

Sâmbătă, 16 aprilie, Televiziunea Română, umilă slugă a Puterii, a băgat în casele românilor, prin graţia Marinei Almăşan, un dezgustător cocteil de kitschuri. Ouă gigantice, bundiţe de dihor, o mizanscenă menită a-i pune în valoare pe amfitrionul Gheorghe Flutur şi mai ales pe invitaţii-surpriză: Elena Udrea şi Emil Boc. Propaganda electorală fără perdea a condimentat expoziţia de bucate bucovinene. Reţeta indigestiei sigure.

– “Regimurile se schimbă, profitorii rămân. Pleac-ai noştri, vin ai noştri. N-au niciodată principii şi mustrări de conştiinţă. Nu se pot schimba regimurile şi ideologiile, pe cât sunt în stare ei să se schimbe de repede. Unii se leagă strâns de regim, devenind una cu el, şi trec de la avere şi de la satisfacerea tuturor dorinţelor şi poftelor la delirul puterii şi al trufiei. Încep a crede că fac parte din altă lume decât a noastră. Rămâne apoi marea masă a trudnicilor, a căror viaţă se reduce la muncă şi la hrană, într-un ciclu etern, şi ale căror conştiinţe nu se ridică mai sus de blidul cu mâncare de dinaintea nasului. Sunt atât de apăsaţi şi dresaţi în apăsarea spre pământ, că nu pot, nu gândesc şi nu vor să privească mai departe. Li-s ochii atrofiaţi ca ai sobolilor de sub pământ. Urăsc pe oricine vrea să-i scoată din existenţa lor de sclavi. Cu ei face orice stăpânire ce vrea. În primul rând să gândească în locul lor” – scria, despre un popor de “oi”, conducătorul rezistenţei armate din Făgăraş Ion Gavrilă Ogoranu în cartea Brazii se frâng, dar nu se îndoiesc.

Mă întreb ce va fi simţit omul acesta – ai cărui ochi luminoşi îmi aburesc ochii atunci când îl privesc în fotografii – murind cu astfel de gânduri despre cei pentru care îşi jertfise 17 dintre “cei mai frumoşi ani”, convins la acea vreme tânără că, liberi fiind, românii vor deveni lipsiţi de trufie, generoşi, sinceri şi cu măsură în toate, altcumva spus, că vor fi oameni cu bun-simţ. Greu trebuie să îi fi fost văzând că, după 1989, iubiţii săi compatrioţi “urăsc pe oricine vrea să-i scoată din existenţa lor de sclavi”.

Din 2006, de când s-a stins cu puţin după Paşti, Ion Gavrilă Ogoranu îmi vine în minte mereu în preaj­ma răstignirii Domnului. Mă obligă la asta tocmai stridentul amestec de frivolitate şi prostie pe care naţiunea asta îl exhibă şi de Paşti, transfor­mând sărbătoarea creştină dintr-un cuvenit îndemn la meditaţie asupra jertfei în prilej de chiolhan, trufie fără de măsură, laude cu nimicul şi pălăvrăgeală cu iz electoral.

Şi dacă prin alte părţi de ţară sărbătoarea Paştilor mai are, de miru’ lumii, urme de decenţă, la Suceava, de când la cârma judeţului este Gheor­ghe Flutur, manifestările “oficial-creştine”, confiscând în interes politic răstignirea şi învierea lui Hristos, au o deşănţare greu de exprimat în cuvinte. Iar Televiziunea Română, umilă unealtă în slujba puterii actuale, se străduieşte – şi, graţie cospiritualităţii Marinei Almăşan Socaciu, reuşeşte prin emisiunea Ne vedem la TVR! – să aducă pe micul ecran inexprimabilul: grotescul, to­xicul şi imbecilitatea fălos-de­miurgică ale unor personaje publice perfect inculte, dintre care unele ar ne­cesita urgent consult psihiatric.

Pentru a articolul integral din Jurnalul Nsţional click AICI.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Arhivă articole